Nu cred in soarta si destin insa cred in simturi, in intuitia feminina si in aura energetica a oamenilor, insa nici macar ele n-o sa te faca sa-ti pese din nou, doar o sa ma aduca langa tine, langa un simplu om din metrou.O cunostinta pe care o s-o remarc cu primul pas pe care il voi face in metroul care tocmai a venit de la Dristor.Inghet si sah mat.Doar 2 pasi ma despart de persoana pe care o iubesc.Incep sa tremur, simt cum tot sangele mi se scurge nicaieri, lasandu-ma cadaverica si simt nevoia sa vomit toti fluturii aceeia dragalasi care-mi strapung cu sulite sirea spinarii si uterul.Timpul trece greu si din trenul aglomerat ma trezesc iar doar cu el intr-un loc pustiu, care este creierul meu in acel moment, paralizat de emotii si tristete.Ne salutam ca 2 amici care nu si-ar fi dorit niciodata sa se vada in asemenea circumstante.Are un pulover crosetat , pare racit si seamana cu un scotian davist.Dintr-o privire vad TOTUL, de la incaltaminte pana la starea pe care o are, de calm si nepasare.II citesc in ochi regretul pentru faptul ca ma face sa fiu maniaca si spiritul de consolare cu care incearca sa ma faca sa ma simt ca el, dar greseste.N-am nevoie de saruturi in cur, am nevoie doar sa fiu langa el si sa ma iubeasca cum vrea, doar sa o faca.Aceeasi pozitie, in picioare si totusi da senzatia ca umbla cu un scaun sub fund, pentru ca e foarte relaxat si ma priveste fix in ochi.Nu ma sperie pentru ca stiu ca asa e el, un om rupt in plaman’ care traieste intr-un autism total.Scoate o rola de OCB-uri apoi bombane ceva.Nu-l aud, vorbeste incet insa inainte lucrul acesta era ceva bun pentru ca-mi mangaia auzul, ma incalzea, era ceva unic, acum insa parca urmaresc o discutie intre el si foitele alea in care-si imbraca viata.M-am obisnuit insa cu acest triunghi conjugal.Se ofera sa-mi cumpere covrigi si sa fumam Lucky.Cobor din metroul Ratiunii de dragul Iubirii.E ceva unic sa fumezi la metrou inauntru sau poate e din cauza ca eram cu el acolo si imparteam acelasi fum.Deodata vroiam sa raman o eternitate in statia Noastra, eu si gramul meu de verde l-am asteptat o saptamana atunci cand ne-am cunoscut, acum e randul lui s-o faca.Savurez covrigul cat de incet pot, e o strategie buna, pentru noi2 as opri timpul in loc acum.Simt nevoia sa ii spun tot ceea ce simt..
“Imi doresc sa mergem zilnic impreuna cu metroul asta.”
Mint.Imi doresc sa mor in fiecare secunda dupa parul lui blond.
Prostii.Nu sunt eu asta, eu sunt..
“Numai vrei?”
..nesimtita egoista care te iubeste.
Fumez tigara ca pe patul de moarte si am tripuri cu Acid.Acid Sex.El imi spune ca trebuie sa plece.Asta ma trezeste si il intreb cu lacrimi in ochi “IAR?”.Tace apoi pleaca singur, exact cum ii place.Ar trebui oare sa ma multumesc cu faptul ca nu pleaca in cosciug?Acolo ar fi cel mai fericit, pentru ca ar trai intre flori.
De ce sunt omul viitorului, al amintirilor si al viselor?Nu m-am simtit fericita cat am stat langa el si am pierdut.Sunt plina de rauri cu lacrimi acum ..
“..insa cel mai groaznic ma intristeaza faptul ca nu pot da timpul inapoi sa mai simt macar odata linistea centrului vechi al Sibiului impreuna cu respiratia ta de verde..”
“..abea astept sa te intorci si sa stam iar la 1G de fericire!”
