miercuri, 28 decembrie 2011

Cum ma sfideaza timpul..

Incep prin a-ti spune ca stau langa brad, un simplu pom si un “Santa Claus is coming to town” american si ieftin.Un asemenea brad impodobeam in tabara, un brad pe care l-am taiat impreuna cu tata din padure..si acum tin minte ce-mi spuneam “Mi-e mila de bradutul asta cum il taie, daca EU as fi un bradut?”.Eram la Galaciuc si stateam intr-o cabana mica, incalzita cu o sobita proasta, de inghetam noaptea.Insa eu imi amintesc cu placere cum sub 4 paturi transpirand de fericire, ascultam instalatia cu “Santa Claus”..da, melodia ma duce la 3-4 ani..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................In fiecare an de Craciun ceream papusi Barbie cu tematica, iar la 5 ani cand am descoperit ca Mosul nu exista, am spus “asta nu e Mos Craciun, e Doru imbracat in Mos Craciun care a plecat dupa vin!” avand acelasi aer arogant ca si acum.De atunci, am invatat sa cer, nimic numai era o surpriza.Au urmat apoi petrecerile de Craciun si Revelion la unchiu, unde ascultam Ducu Berti sau Hrusca dar de cele mai multe ori pe unchiu la chitara .“Cand te scuturi de zapada”, “Rapa” sau “Vis nascut in munti” erau unele din piesele pe care l acompaniam si-mi spuneam “voi canta si eu “Rapa” intr-o zi..”.Urma intrebarea care i-o puneam lui varameu, “Vrei sa ne jucam de-a piratii?” joc de care nu ne saturam toata noaptea, toata copilaria mai exact, desi jocul avea aceeasi poveste de fiecare data...intr-un timp in noaptea de Craciun ma jucam Tarzan, Hercules, Empire cu varameu, niciodata nu le-am terminat.Mintea-mi spunea “Lasa si pentru craciunul viitor.”, deoarece cum treceau sarbatorile, le lasam balta......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Si la V.D. am petrecut Revelionul intr-un stil aparte.Calatoream cu trenul la vagon de dormit, aveam un sentiment ciudat atunci cand eu cu varameu eram in pijamale iar oamenii de pe peroane erau mai mult in zapada..ce zapezi erau pe atunci.La Dorna am patinat prima data, am simtit asa cum trebuie spiritul de sarbatoare si de munte, am fost cu capra, am fost tiganca, m am imbatat pentru prima data si tot pentru prima data spuneam “ma simt sexy”.Tin minte si acum “berea de casa” si cel mai de poveste peisaj pe care l am vazut vreodata..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Ultimul Craciun ca fetita l am petrecut acasa, langa brad, mancand prajituri, pur si simplu stand langa brad si scriind in jurnal “miroase a brad si a portocale, nu voi uita acest moment niciodata” si ca sa vezi m am intors de unde am inceput ..”stau langa brad..”...................................................................................................................................Acum, totul este altfel insa.Stau langa brad si-mi demachez mascara si lacrimile..aud muzica bradului si ma uit spre raftul cu amintiri.Acolo zac albumele cu poze, cu toate Craciunurile mele si cu toate amintirile mele, pe vremea cand nu eram si nu aveam inca toane de “femeie la.”.In dreapta sta maimuta cu care am dormit atatia ani, e imputita, exact cum e viata mea acum.Aveam 3 ani cand am primit-o, ca si maimuta, a fost cea mai pura, curata varsta.Ma gandesc ca in acea vreme, idilele mele ramaneau la stadiul dupa care acum tanjesc sa ramana, dar lucrurile s au schimbat si aici.Mi-e dor de Ziti cand era si ea mica, cum eram si eu..acum doarme batrana si obosita langa mine, “Da Ziti, mi e dor de noi doua cand eram mici.”.Mi-e dor de cei care m au lasat, tocmai atunci cand incepusem sa realizez valoarea lor, m au lasat doar cu o piatra funerara, amintiri si ceva materie, pe care acum cand o port, inca ii poarta mirosul.Mi-e dor de ai mei, atunci cand nu aveau nevoie de spirite sau de o casa in plus pentru a fi impacati cu ei, acum traiesc fericiti din obsesii.Mi-e dor de mine, atunci cand invatam poezii de Otilia Cazimir.Ma urasc pentru ca am gandit candva “Vreau sa fiu mare!”.

joi, 15 decembrie 2011

Destinul.

Da, iubesc’ma.

Se spune ca “are balta peste”, dar eu am vanat deja cea mai dulce lostrita si o servesc la cina.Am ametit de la cat ma invart in acest cerc facut din otel, poate daca ar fi fost din sfoara, l-as fi taiat cu clestii mei specifici.Am tot ce vreau in spatele zidului acesta gros, dar mi-e deja sete.De ce nu vreau de fapt totul..de la tine?Am acea speranta ca intr-o zi voi obtine o poarta-doua prin care voi putea iesi sa-mi cumpar sare.Mi-ai construit dintr-un sanctuar bantuit pe care-l iubeam, un palat din dulceata si guma.Nu vreau sa te mai lipesc de pat si sa jongleze Orbit cu tine, vreau sa-l folosesc pe post de catapulta dar degeaba, numai am unde sa ma duc..intr-un loc atat de mamar ca aici.Sa sti ca ma gandesc numai la mine, pentru ca aici sunt printesa care mi-am dorit sa fiu si totusi nimeni nu are norocul asta.Mai vin cate doi, trei Cap de Mort care s-au ratacit pe drum si-mi aplica vraji grele, uneori ma lesina in egoismul meu interminabil dar adevarul e ca merit sa fiu tratata opusului meu, pentru a-mi iubi cu adevarat “aproapele” de departe.Azi da, maine nu si cand mor o fac singura, ca Isolda macar si nu pentru a-mi scuti claiele carunte de naparlire.Poate ca mi-e dor de papusile mele si de aia-mi place sa ma joc, acum am papusi care ma domina dar tot plastic ramane.Nu pot decat sa zambesc timid si sa fac ce-mi place cel mai mult, pe proasta.Nu am ce pierde, pentru ca acum esti in lumea mea, unde singurul important sunt eu. 



duminică, 9 octombrie 2011

Sfasiata intre datorie si pasiune.


Ma aflu.De ce am facut o pasiune si de ce a devenit o datorie?Numai vreau schimbare, fie ea si in bine, datorita ei prind aripi si plutesc.Nu imi mai permit, nimic nu ma mai tine, trebuie sa-mi rezolv viata si sa fug mereu spre destin, nu de el.Revelatii, revelatii, visand spre departe, numai pot ramane aici, in secunda aceasta, iar zbor.Acum visez inainte, nu inapoi.Ignora-ma si te voi iubi, iubeste-ma si te voi ignora.Nu vom ajunge nicaieri sau poate ca vom ajunge, prea obositi pentru a mai face ceva.
Numai vorbesc despre iubire, in jurul meu exista insa, ma face sa cred ca sunt un fals.Sunt facuta pentru altceva, pentru viata fara de moarte.Urasc finalurile, finalul vietii mele, finalul prieteniei noastre, finalul orelor de curs, finalul calatoriilor si finalul viselor in care astept acel moment si nu vine niciodata.Imi doresc sa numai cred ca iubesc si sa ramana fara final povestea noastra, gandurile mele si ale lor, sa numai simt nevoia sa mint pentru ca nu pot iar minciuna sa poarte picioarele mele.”I’ll drive all night to make love to you” cum zice Cindy Lauper, cu timpul adaptat de mine, acum as conduce autostrazi americane doar sa stiu ca la capat, cineva ma asteapta..cu gandul.Timpul trece iar eu am doar prieteni, un prieten oficial si restul.De ce trebuie sa ne desparta doar cuvintele sau de ce trebuie sa ne uneasca si moralitatea?Oare chiar sunt atat de javra, mai javra decat o prostituata, care tanjeste dupa dragoste.Sunt mai presus de asta.Dragostea o intalnesti sub diferite forme iar uneori este confundata cu constiinta morala fata de alt om.Poate ca eu nu sunt om si poate imi doresc si imi iubesc aproapele intr-un singur mod.Oh tu, asa il doream si pe L. insa ma trezesc din nou in acelasi cerc vicios.
Si daca n-as simti, insa simt cum iti fierb organele pe dinauntru si cum vrei sa ma hranesti, acum, aici.10 cm!Se pierde totul in ploaie..cu mine, cu tine cu tot.
Te pierzi in ochii mei cumva de te simt pretutindeni bantuind prin mine?Gresesti atunci cand ma asemeni cu restul, nu vei obtine niciodata acel secret bine ascuns, al meu.
Ceea ce am scris odata despre tine, nu mi-a zambit nici pana acum.Vine gerul, atunci cand ma gandesc ca “apogeu” nu va exista niciodata.



vineri, 1 iulie 2011

What goes around comes around..

Daca ma lasati sa plec ganditi-va ca nu ma mai intorc niciodata.Un pachet de tigari este inima mea oferita cuiva iar atunci cand tigarile se termina, il arunc sau intr-adevar , rar, il pastrez pentru a-mi pune altele de marca diferita dar nu va fi niciodata un pachet interminabil.Atunci cand pleci tu eu te astept, de fiecare data , pana ma plictisesc fara tine si incep sa ma joc cu papusile.Pentru ca nu stiu sa iubesc cu adevarat si niciodata n am putut, sunt perfectionista si-mi place numai adevarul.Eu nu pot sa mint, de ce altii ar putea?M-a durut de cand eram mica , m am obisnuit iar obisnuinta este a2a natura a omului.Nu poti lasa ceva neterminat, o sa te doara mai incolo si o sa tanjesti dupa 1 gram de atentie intr-un final.Cine ti-l mai ofera?O atitudine indiferenta, asa roata s ar intoarce mai repede, pentru ca nu pot sa am rabdare sa ma ierti maine, poimaine cand eu iert imediat.In carapacea mea de rac se duce un razboi crunt dar vomit armele cu greu, cu frica,.Numai poti sa iubesti cand esti crescut intr un spirit cu handicap “Ba te vreau, ba nu te vreau , ba te mint , ba plang , ba rad.”, misterul si distanta te omoara, te fac sa iubesti cu adevarat, pentru ca esti un om care iubeste fals.Aleg ori varianta stricta a placerii sexuale ori varianta iubirii “adevarate”.Mi se pare normal sa nu am nuante.Practic nimeni nu poate zbura prin propriile puteri, teoretic multa lume o face.Un om care vede nuantele nu este cu picioarele pe pamant, moarte sau viata, alb sau negru si nimic.Niciodata nu ma uit la mine, in schimb stiu sa gasesc defecte extrapoland.Intotdeauna ma confrunt cu “Nu conteaza ca am trecut si eu prin asta, eu n-am facut-o el sigur o face.” si cineva imi baga apoi moralitatea pe gat, in timp ce toata lumea se catara in copaci.Sa ai cea mai mare incredere in tine ajunge sa doara, cineva mi a zis ca este un fel de a compensa o fire permanent defensiva.Am inteles ce inseamna paranoia doar atunci cand zburam, in rest inseamna doar adevarul, meu.Un om puterinc risca si face sacrificii pentru a ajunge unde-si doreste.Mananca samburii cu pofta, este frustrant sa vezi totul in profunzime in lumea asta superficiala.Simt ca pierd timpul mereu parca asteptand sa mor dintr-o curiozitate morbida care-mi va fi fatala intr-o zi.Tot ce-mi ramane este sa visez si sa lucrez la indeplinirea lor desi mi-am promis ca nu o mai fac si totusi nu pot.E atat de usor sa-ti pastrezi un prieten pe viata si atat de greu sa pastrezi pe cineva iubit, pentru ca acum iubirea este doar ceva de moment, de distractie.Nu poti sa ii ceri cuiva sa fie cu tine pentru totdeauna doar pentru ca visezi, ca apoi sa te trezesti dimineata si sa te sperii de propriile ganduri.Daca mi-as dori cu adevarat as reusi intr-adevar.Din acest motiv, imi este frica de mine peste 10 ani,  ma gandesc ca voi fuma la fel de mult si ca voi umple ca si acum cosul de gunoi cu pachete de tigari pana voi muri.

"Once men have tasted caviar, it baffles me how they settle for catfish." - pentru ca multi apreciaza cantitatea, nu cantitatea.


sâmbătă, 2 aprilie 2011

Nou.

                                                                                         Cu tine nu sunt eu.M-am plictisit sa tot fiu eu.
  
                        Eu niciodata n-am lins umbrele lor o vesnicie pentru impacare, chiar daca in acel moment pretindeam ca o voi face toate eternitatea mea declarand minciuni.Si eu traiesc clipa atunci cand sufar, nu atunci cand trebuie si sunt fericita.Intotdeauna am plecat acasa atunci cand nu ma asteptam, poate pentru ca pe mine se aplica intotdeauna legile lui Murphy.Puteam sa jur ca o sa-l iubesc toata viata mea, pe y, pe x si p’ala si p’ala etc.Si nu a fost asa.In acest moment sunt realista si imi dau seama ca nu am iesit in pierdere cu nimic niciodata, ci pur si simplu am evoluat.Asta este greseala tuturor in astfel de situatii, nu vor sa evolueze, vor sa stagneze, sa opreasca timpul in loc sau sa il dea inapoi, fie ca este vorba de 1 secunda sau de 1 secol.Traim cu impresia falsa ca daca am fi fost altfel, ar fi fost bine, asta inseamna ca toti am fi atins fericirea absoluta, care nu exista.Este frumos sa privesti in urma cu alti ochi, cu ochii unui alt tu, si sa observi ca fostii tai ochi varsau lacrimi si tensiune iar in prezent varsa lacrimi de ras si fericire, platind fostele clipe.Exista si o viceversa care nu suna la fel de bine “Dupa ras vine plans.”.Nu ne amintim totusi in hohote de ras de toate clipele din trecut petrecute cu o fosta persoana iubita, mai privim si cu nostalgie si dureri de cap, depinde de cat de mult am evoluat pentru ca acesta este solutia..si oamenii, da , oamenii prin puterea lor de manipulare si ipocrizie care mai rar este practicata in scopuri nobile, te ajuta sa evoluezi si sa vezi lumea si prin ochii lor, mai roz si fara durere.Uneori, este nevoie doar de prezenta pentru a evolua, acea prezenta unica, senina pe care o doresti de mult in sufletul tau.Ceva nou si pur te va ajuta sa gasesti din nou perfectiunea, sa iubesti, sa urasti si sa treci mai departe, pana ce devi rational, in acel moment te poti considera cineva, gata de pus bani deoparte pentru moarte, insa nu toti avem abilitatea de a ne maturiza.Din aceste motive, imi este mai bine sa merg mai departe pentru ca daca voi sta pe loc acum, voi scrie aici toata viata si nimeni nu-mi va da un sut in cur de fiecare data, asa cum imi doresc.