vineri, 26 noiembrie 2010

Sent. lib.

                        Te vad in cea mai clara oglinda posibila.Parca esti tu dar nu, este el.Intotdeauna prezentul seamana cu trecutul dar niciodata cu viitorul.Fericirea absoluta exista ca si tristetea absoluta de asemenea.Eu am ajuns la “nu poate fi mai frumos de atat” dar si la “nu ma pot sinucide la infinit” si acum sunt fericita.A trebuit sa mi se rupa ca sa te intorci la fel cum ai fost intotdeauna, doar eu m-am schimbat, nu te mai iubesc.Te-am consumat cu japca, sub forma unui vis egoist, real, pe blog, din noapte, la telefon sau la o tigara si am reusit.A fost groaznic.Intr-un final, mi-ai propus sa ma conduci la altarul orgasmelor, sa-mi fi nas, nu sot, n-ai facut decat sa-mi deschizi catusele mintii cu cheia care putrezea in inima mea de cand ai spus “stop” si sa eliberezi un loc in penitenciarul sentimentelor omenesti.Mi-ai luat banii, demnitatea, minutele, mandria dar totodata si iubirea mea pentru tine si m-ai salvat.Nu te mai iubesc, pentru ca numai esti demonul pe care l-am cunoscut, esti doar un cadavru putrezit in balta alba.

                        Tu i-ai dat foc, tu mi-ai dat ultimul shot.Gat'. 

miercuri, 10 noiembrie 2010

9 Noiembrie.

                          S-a facut luna de cand numai faci parte din mine cu nimic.De cand nu m-ai mai mintit ca ma iubesti cu un zambet larg, excitat de mirosul meu Kenzo si de costumul meu de piele.Acea dimineata din noapte care a durat putin dar profund, adanc in inima mea care inca poarta “cevaul” tau.Ma urasc pentru ca niciodata nu retin totul, daca as face-o as scrie cu roman cu “n” volume in care mi-as epuiza dragostea, apoi as fi fericita.Dar nu, este impotriva mea, acea limita dintre luciditate si nebunie.De atunci, locul poarta amintirea si ii place sa ma vada suspinand, implorand acel “inca odata”.Eu sunt goala, port doar un colier negru, sunt o maniaca.In cearceaf il astept nerabdatoare cu o tigara.Am ochii rosii si sticlosi, sunt ametita.El nu stie ce face, doar o face, si el e ametit.Aud doar linistea  a 2 straini care se cunosc prin cea mai simpla si placuta cale.Totul se termina si el imi spune ca ma iubeste dar vorbeste cu alta inima.
                        Nici macar minciuni numai imi spui dar de ce sa o faci?Eu nu ti-am lasat ca amintire nimic.Te-ai spalat de mine repede si apoi nu ti-a mai pasat deloc.Poate asta este cheia de fapt iar eu nu vreau sa pun mana pe ea, pentru ca stiu ca din acel moment nici macar amintirile nu ne vor mai lega.
                       
                        Acum, nu ne mai leaga decat un telefon intr-o dimineata tarzie care ma intreaba Cate grame vrei?

                        http://www.youtube.com/watch?v=qZWo7Zm_n8c

joi, 4 noiembrie 2010

Acolo 2.

“As renunta la verde pentru somnifere.As dormi atat de mult si atat de adanc incat nu mi-as mai dori niciodata sa ma trezesc.Nu mi-ar strica o supradoza.”.


Totul incepe in pilota.Acolo traiesc cu adevarat.Uneori adorm si ma aflu intr-o apocalipsa, cea mai cumplita moarte unde nu exista nici un Dumnezeu de care sa ma agat, nu exista o iesire, un pamant  sacru sau ceva fantastic care sa salveze situatia.Este doar o definitie a mortii de care nu vreau sa am parte niciodata, undeva unde se unesc sentimentele bune cu cele rele si cerul cu pamantul.Acolo unde totul se fute intr-o fractiune de secunda sau dureaza, pentru a te face sa-ti ti in suspans propria viata.Cerul se inroseste si pamantul se cutremura.Moartea imi fura telefonul si iubirea.Oare sunt singurele lucruri pe care imi este frica sa nu le pierd?Lumea plange si alearga, unii deja zboara dar pe mine nu ma misca deloc, eu il caut doar pe el.Nu il gasesc si un avion care-mi promite ca se prabuseste peste mine, se joaca cu mintea mea.Planeaza apoi incearca sa-mi dea leapsa.Se prabuseste peste mine.Nu voi mai zbura niciodata cu avionul.Un doctor ma injunghie de 2 ori si-mi spune ca asta este doar inceputul.Nu simt durere, nu exista rani, sange, pentru ca ma aflu doar cu sufletul acolo.Simt doar frica, frica de ceva pentru care atunci cand voi muri, voi simti doar un lesin.Acum am o misiune, aceea de a-mi recupera telefonul si iubirea.Sunt un cadavru si sufletul nu a plecat inca pentru ca el ma cunoaste perfect si ma asteapta.N-am terminat aici, alerg foarte incet, nu exista timp, nu exista nimic decat atunci cand vreau eu.Este un “The Sims” creat de mine.Alerg prin parcul Unirii , de ce acolo?Vreau doar sa-mi gasesc iubirea acum, telefonul era intr-un tufis langa fantaniile acelea.Nu voi pleca de pe Pamant fara iubire.
Intr-un final il gasesc.Bunicii si mausa imi fac semn sa ma grabesc.In jur este un zgomot tipic apocaliptic, puternic si infernal, este sfarsitul.Oare ma recunoaste?II poruncesc:
-Hai cu mine!
Da ultimul shot, ia verdele si fugim.
-Dar eu sunt inca om.
-Cu mine n-ai fost niciodata.Acum ai sansa de a fi spirit.
Apoi zburam spre ele, sufletele de care imi este dor.In urma noastra ramane nimicul, s-a dus pe partie tot.
Sufletul mi-a ramas doar cu el si telefonul, cu ceilalti mi-a ramas doar cadavrul.
Sfarsitul se incheie si eu mor.Imi imaginez doar o nefiinta intr-o alta lume impreuna cu el si telefonul acela in care realizez ca pe langa minute, am impartit si iubire pe Pamant.


marți, 2 noiembrie 2010

Acolo.

                         Ele sunt intotdeauna albe, visele mele.Sunt luminoase si clare.Doar atunci cand ma trezesc in miezul noptii totul este negru, intunecat si neclar pentru ca revin la realitate.Tu, scumpule, nu ti-ai dorit niciodata sa nu te mai trezesti?Sa traiesti intr-un abyss etern al fericirii tale?Sau sa te trezesti plangand, nu din cauza cosmarului, ci pentru ca ai murit de fapt atunci cand te-ai trezit?Asta este visul urat pentru care de la inceputurile noastre ne chinuim sa ne folosim 100% creierul pentru a trai fericiti..in nimic.Mai bine visez, pentru ca acolo este lumea mea si spiritele iubite.
                        Nu vreau sa ma mai trezesc, vreau sa raman cu tine acolo unde totul e roz si miroase a iubire.Acolo unde eu raman cu tine, acolo unde ne-o tragem, acolo unde locuim intr-o cabana la munte iarna si acolo unde ne iubim fara limite.In adancul mintii si sufletului meu facem asta si imi este deajuns, sa traiesc cu tine si sa numai mor niciodata pentru ca daca mor pierd si daca pierd deschid ochii si-ti vad iar nepasarea.Cand dorm esti cu mine peste tot.Un avion cade peste mine dar tu esti acolo.Traim impreuna si murim separat.Apari in orice vis asa cum esti tu, fara sa te adjustez .Cand dorm nu iei chip de porc, sau iei, dar nu observ, sunt prea distrasa de spiritul tau, ambalajul nu-l cunosc.Desi n-ai chip, simt atunci cand esti tu, asta este frumusetea, in vise ma ocup cu spiritele, nu cu superficialul care ramane pentru viata de pe pamant, groapa de compost.Facem sex apoi facem iar.Aici nu exista droguri.Inmultesc efectul dava cu 1000 si tot nu ajung la aceeasi senzatie.Mi-e frica sa nu ma lasi si daca o faci, de dragul lui si al tau nu voi mai muri, iti promit.Sunt intr-o alta dimensiune, intr-o viata paralela sau sunt doar blocata in proria minte?Incuie lacatul si inghite cheia.Nu vreau sa mai ies niciodata.
                        Boom.Mor si ma trezesc in realitate.Aceeasi curva.Iar m-au tradat ochii si s-au deschis.
                        Pentru ca atunci cand este frumos, este putin.
                        ..sau ireal.

luni, 1 noiembrie 2010

"Nu, e bine asa."

     

                        
                               Nu cred in soarta si destin insa cred in simturi, in intuitia feminina si in aura energetica a oamenilor, insa nici macar ele n-o sa te faca sa-ti pese din nou, doar o sa ma aduca langa tine, langa un simplu om din metrou.O cunostinta pe care o s-o remarc cu primul pas pe care il voi face in metroul care tocmai a venit de la Dristor.Inghet si sah mat.Doar 2 pasi ma despart de persoana pe care o iubesc.Incep sa tremur, simt cum tot sangele mi se scurge nicaieri, lasandu-ma cadaverica si simt nevoia sa vomit toti fluturii aceeia dragalasi care-mi strapung cu sulite sirea spinarii si uterul.Timpul trece greu si din trenul aglomerat ma trezesc iar doar cu el intr-un loc pustiu, care este creierul meu in acel moment, paralizat de emotii si tristete.Ne salutam ca 2 amici care nu si-ar fi dorit niciodata sa se vada in asemenea circumstante.Are un pulover crosetat , pare racit si seamana cu un scotian davist.Dintr-o privire vad TOTUL, de la incaltaminte pana la starea pe care o are, de calm si nepasare.II citesc in ochi regretul pentru faptul ca ma face sa fiu maniaca si spiritul de consolare cu care incearca sa ma faca sa ma simt ca el, dar greseste.N-am nevoie de saruturi in cur, am nevoie doar sa fiu langa el si sa ma iubeasca cum vrea, doar sa o faca.Aceeasi pozitie, in picioare si totusi da senzatia ca umbla cu un scaun sub fund, pentru ca e foarte relaxat si ma priveste fix in ochi.Nu ma sperie pentru ca stiu ca asa e el, un om rupt in plaman’ care traieste intr-un autism total.Scoate o rola de OCB-uri apoi bombane ceva.Nu-l aud, vorbeste incet insa inainte lucrul acesta era ceva bun pentru ca-mi mangaia auzul, ma incalzea, era ceva unic, acum insa parca urmaresc o discutie intre el si foitele alea in care-si imbraca viata.M-am obisnuit insa cu acest triunghi conjugal.Se ofera sa-mi cumpere covrigi si sa fumam Lucky.Cobor din metroul Ratiunii de dragul Iubirii.E ceva unic sa fumezi la metrou inauntru sau poate e din cauza ca eram cu el acolo si imparteam acelasi fum.Deodata vroiam sa raman o eternitate in statia Noastra, eu si gramul meu de verde l-am asteptat o saptamana atunci cand ne-am cunoscut, acum e randul lui s-o faca.Savurez covrigul cat de incet pot, e o strategie buna, pentru noi2 as opri timpul in loc acum.Simt nevoia sa ii spun tot ceea ce simt..

                        “Imi doresc sa mergem zilnic impreuna cu metroul asta.”


                        Mint.Imi doresc sa mor in fiecare secunda dupa parul lui blond.
                        Prostii.Nu sunt eu asta, eu sunt..

                        “Numai vrei?”

                        ..nesimtita egoista care te iubeste.

                        Fumez tigara ca pe patul de moarte si am tripuri cu Acid.Acid Sex.El imi spune ca trebuie sa plece.Asta ma trezeste si il intreb cu lacrimi in ochi “IAR?”.Tace apoi pleaca singur, exact cum ii place.Ar trebui oare sa ma multumesc cu faptul ca nu pleaca in cosciug?Acolo ar fi cel mai fericit, pentru ca ar trai intre flori.
                        De ce sunt omul viitorului, al amintirilor si al viselor?Nu m-am simtit fericita cat am stat langa el si am pierdut.Sunt plina de rauri cu lacrimi acum ..
“..insa cel mai groaznic ma intristeaza faptul ca nu pot da timpul inapoi sa mai simt macar odata linistea centrului vechi al Sibiului impreuna cu respiratia ta de verde..


                                “..abea astept sa te intorci si sa stam iar la 1G de fericire!”

duminică, 31 octombrie 2010

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi.

"10 Octombrie 2010, 4:11 P.M.
-nici o luna nu mi-a luat sa te iubesc



Prima oara.


                         Levitez.Sunt ca o frunza care pluteste, ca un pescarus care planeaza.Stau pe loc , ametita, in aer, iar daca ar exista ceva care sa masoare viteza gandirii, eu as fi inscrisa in cartea recordurilor pentru faptul ca gandesc in reluare, pasiv si sunt pe pilot automat .Mintea imi este insa doar la un singur om, Rent Boy cu iarba.Trainspotting este insa cu dava, nu-mi place de Rent Boy davistul , imi place de Rent Boy cu verde, "omul meu" adica.Este un Sisu blond, si Sisu e davist, dar Rent Boy cu verde este doar aparent davist, el e cu verdele.Il iubesc.Acum ma gandesc la fiorii  care m-au strapuns cand am scris propozitia anterioara.Nu mi-a luat nici o luna sa fac asta.Ne-am drogat in tot acest timp [chiar si acum] de cand suntem noi.Pardon, de cand ne-am cunoscut.Iarba mea, iarba lui, iarba prietenului prietenului, iarba din Marlboro Light, de pe Valea Regilor.Este atat de natural.Doar noi 2, drogati, fara viitor , doar prezent.
                               Am ajuns la pamant, la 3 dimineata.Am baut o cafea, am fumat si Piratul Jack cel Teribil.Am spus ca nu vreau sa dorm insa n-am zis nimic de culcat.Ciudat, am fost o scorpie .
                                Camera avea un pat de 4 persoane, peretii verzi si o oglinda vis-à-vis de pat IMENSA.Eu si cu Rent Boy puteam sa fim acum John si Yoko, stand in camera aceea o vesnicie, band cafea si ceai, fumand iarba si tigari si mancand  pizza&co marca Dr. Oetker.Era perfect.Rent Boy era prastie si eu la fel.Acum imi amintesc ca aveam unghiile albastre ca Maryon din Requiem for a dream si ma simteam cool.
                                 Ne aflam in Sephora.Ne-am indreptat spre raionul meu preferat, parfumurile.Am  pus mana pe testerul  "Preludiu" marca Sid Vicious Blonde, un parfumier de lapte, cu ochii rosii, parul blond si ciufulit, foarte dragut.Parfumul mirosea a verde si a laptisor de matca si era placut.El a inceput sa ma parfumeze pe gat, pe sani ,pe buric si.... Simteam pe trup apa de toaleta ca pe niste buze moi cu gust de miere.Era clar ca  autorul parfumului pusese pasiune in conceperea lui.Cred ca il creease special pentru mine pentru ca nu-mi mai doream sa ma spal vreodata.Ne-am indreptat apoi spre raionul pentru barbati.Am descoperit ca exista si "Preludiu for men".Mi-a inmanat testerul si am inceput sa-l inbib in mirosul  de verde, laptisor de matca si sare.Am inceput cu gatul, apoi spatele si..Mi-a spus "Trebuie sa fi sado-maso sa-ti placa asta..", parfumul era prea tare, era ca sarea pe rana, il ustura.Am plecat din Sephora cu mirosurile impregnate pe noi si ne-am dus la Diverta.Am stins tigarile care stricasera deja mirosul de verde si lapte  ale "Preludiu"-lui si am intrat inauntru.In tot magazinul rasuna "Sneaker Pimps-Bloodsport".Ne-am dus la carti.Am gasit acolo "Declar razboi" de  un autor numit Excitare, o carte interesanta despre strategiile naziste. 
                                  Ne-am continuat plimbarea prin centrul intunecat al Iubirii, un oras luminat doar la periferie, apoi el m-a condus acasa pentru ca in seara aceea ii aveam invitati pe Orgasm  si Absolut.Am mers cu pasi inceti dar apasati de fericire ca eram acolo, cu el.Am ajuns intr-un final acasa.In fata,  ne-am intalnit cu Orgasm care ajunsese de ceva timp si astepta nerabdator.Absolut a ajuns si el imediat, fusese mai punctual ca de obicei.
                                El avea zambetul pe buze si era senin desi fusese un drum scurt dar obositor.Era ca un ingeras drogat.Mi-era cald in bratele lui, as fi caruntit acolo. Inainte sa plece mi-a spus:
                                -Si asta este un mod de a spune "Te iubesc"!
                                ..un drum impreuna.
                                Dimineata m-am trezit langa Rent Boy care imi contura trupul cu atingeri  atente si calde, Tudor Chirila in Legaturi Bolnavicioase.Era ca un pui de catel, ciufulit, imi zambea.
                                Am atins nebunia si am facut ce-am simtit."




                        Greseala comisa.

Nu va exista nici macar a2a oara..


                       ..sau daca va exista voi fi sclava ta pentru ca prima oara s-a terminat tot..Nu este un cosmar cu apocalipse, cutite, moarte si avioane care se prabusesc, este realitate, acea realitate groteasca atunci cand tu mi-ai zis “pa” fara nici un regret, pur si simplu m-ai privit in ochii mei cu irisii topiti dupa tine si mi-ai spus simplu “Gata.”.Masinile, luminile, oamenii, energia, totul zbura cu viteza luminii in jurul meu, remarcandu-se prin zgomotul centrului, insa eu eram in transa, intr-o periferie linistita, doar cu tine si cu goliciunea ta.Cum sa ma lasi acum?Cum sa vrei sa fi singur cu EA?Cum sa-mi faci asta?Cum sa accept?Cum sa fiu de acord sau sa tac?Cum sa te UIT?Este ca si cum n-as fuma o tigara pana la filtru.Eram in perioada de cunoastere, cum sa te cunosc cand esti ascuns?M-ai rugat sa te ajut apoi mi-ai zis ca te descurci singur.Ti-am zis tot ce simt, TOT, trebuia sa fiu ca pe vremuri, sa ma las greu....calcata in picioare?Pentru ca oricum aici am ajuns si am ajuns usor.Si n-a fost o iubire oarba, am fost destul de apta sa te simt, cum nu vrei sa ma iubesti si cum te-ai racit dupa noaptea aia minunata.Si ti-am zis, stiam ca m-ai simtit doar pentru sex insa tu mi-ai zis ca esti racit , dar nu, erai plictisit de fapt.Am adus un tsunami in acea seara cand mi-ai spus ca pleci detot si ca esti sigur, un tsunami care a tinut din Dristor pana in Comuna Pantelimon.Alergam, ploua, plangeam, muream.Asta am facut?Am fugit de tine in loc sa stau si ma vars langa tine?Nu, n-as putea sa fug de tine, m-as sinucide probabil.Fugeam doar spre iubire si caldura.Tu mi-ai oferit in acea seara nimicul, care semnifica si el ceva, un "nu-mi pasa" total, ceea ce m-a intristat complet.Afara era bezna.Eram ca in filmele necomerciale numai ca peisajul era plin de ciori, saracie si tristete.De ce numar zilelele din momentul in care m-ai lasat si nu cate zile faceam impreuna?Singurul pe care mi l-ai lasat e Speranta, datorita lui traiesc.A-2-a zi ne-am vazut si erai exact ca de obicei, numai ca nu imparteam cu tine nimic.
                       

                         Tu ma iubesti in felul tau in subconstient si asta imi place la tine.Nu este doar in mintea mea  doar ca restul persoanelor pentru care simti acelasi lucru nu apreciaza, eu o fac, pentru ca doar atunci cand pierzi deschizi poarta mintii si mai arunci un ochi p'acolo.Imi doresc doar sa fi langa mine, atat si chiar daca doar m-ai fute si m-ai lua ca pe un sclav, pe mine nu m-ar interesa, pentru ca as face asta din placere, cum si acum plang din placere, placerea de a ma descarca si placerea de a te iubi.Vreau doar sa te simt si realizez ca pot fi fericita cu tine si fara ca tu sa fi al meu.Tu esti al ierbii, ea este iubirea vietii tale.Esti ca un tablou pictat cu verde,  greu descifrabil si scump pe deasupra.Si pe mine ma ajuta dar nu sunt maniaca fata de cum esti tu.De ce stiu ca am dreptate cand spun ca daca EA ar fi fost femeie si nu planta, ar fi fost mai usor sa te am iar langa mine?

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Ochii care nu se vad se uita?!

                     Imi innec iubirea intr-un kent lung si in iarba.Am ajuns sa cersesc pasiune, dragoste si un orgasm..nimanui.”Ochii care nu se vad se uita” este un cacat, omul care a scris acest “quote” nu era om, era o planta sau un animal care nu avea suflet sau intr-adevar era o persoana care probabil suferea de amnezie, pentru ca oamenii nu uita alti oameni, oamenii traiesc din speranta si vointa, sunt egoisti iar clipele pe care i-au marcat nu le uita insa se obisnuiesc cu ideea ca AU FOST si le trec in agenda amintirilor.Obisnuinta e a-2-a natura a omului insa obisnuinta nu este acceptare, ci speranta.Dar atata timp cat iti duci mai departe crucea, stiind ca persoana respectiva te vrea moarta si ingropata si tu totusi insisti in prostia de a-I arata ca o vrei langa tine si-n pamant, atunci situatia se schimba.Iubirea mea fata de L. este necunsumata si toata viata mea va ramane asa pentru ca ma cunosc, am mai trecut prin asta cu C.Daca C. ar veni la mine acum si mi-ar arunca impacarea in brate, as accepta pentru ca si el mi-a oferit salutul pe acelasi motiv ciudat prin care mi l-a oferit si el.Mi-a lasat-o insa pe Speranta.Il sun pe L. in fiecare seara, pentru ca seara imi creste pofta de sex si implicit dorul de el, ma gandesc cum am incepe iar sa ne iubim sub orice forma, de la hardcore energy pana la passion si romantic..dar asta trebuie scris cu albastru, nu cu roz, culoarea viselor, nu a realitatii.Am vrut sa imortalizez in scris toate clipele in care ma gandesc la el si visez cu ochii inchisi, deschisi insa n-am putut din cauza gandului ca 2-3 file mai sus scriam despre o iubire si o fericire absoluta fata de el.Ma distruge, este ca un ac in coloana, acel fior care m-ar fi cuprins daca as fi facut-o.Nu sunt buna la asta, la exprimarea sentimentelor intr-un stil atragator, carismatic si misterios, nici macar in scris pentru ca sunt prea directa pentru lumea asta plina de fastacire si fofilare.Imi este teama de faptul ca daca nu as fi pe fata, n-ar intelege nimeni ceea ce gandesc, pentru ca as abera si bate campii cum imi place s-o fac cu mine insumi, cum o fac si acum.El mi-a spus ca invatat asta de la mine, sa fie direct, e un lucru bun nu?Fata de voi toti care ori va invartiti in jurul mintii voastre ori stagnati in voi insiva toata viata si simtiti viata ca pe o indigestie, pentru ca vomitati cuvintele si apoi le inghititi la loc, sau mai rau nu vomitati NICIODATA.Oricum, iubirea mea fata de el este inepuizabila atata timp cat nu o epuizez cu el.De ce nu am parte si eu de o papusa gonflabila, pe care sa o iubesc si care sa nu ma iubeasca doar sa ma futa?Mi-ar conveni ca el sa fie asa, colegul de scoala pe care sa-l vad in fiecare zi rupt in plaman’ dar cu care sa numai am nici o tangenta dupa despartire, iubitul transformat in prietenul cel mai bun , tipul din anturaj cu care am fost dar cu care numai sunt si totusi il vad zilnic pentru ca facem parte din acelasi cacat sau amicul cu care donez sange?!De ce trebuie trebuie sa fie o simpla cunostinta de familie care sa nu faca parte cu nimic din viata mea?Vreau un tunel, o usa prin care mi-ar fi indeajuns doar sa-l am langa mine.Nu-mi doresc sa ma iubeasca, adica atunci cand iubesti te multumesti cu putin, te face fericit si un simplu “Salut.”, imi doresc doar sa-mi epuizez iubirea ca sa fiu si eu calma si fericita ca el.Nu sunt o broasca raioasa ca sa-mi rada-n fata si sa-mi zica “Tu n-o sa te transformi niciodata in printesa baa!”, deci de ce sa nu putem fi impreuna ca oameni care-si duc veacul unul langa altul fara sa vrea?Doar pentru ca lui ii place “Singur pe lume” si mie “Trei pe 2 biciclete”, trei pentru ca, iarba, este de nelipsit si IN PLUS in acelasi timp. Eu pot fi amanta.Si totusi, iarba este intr-adevar singurul pod care ajunge el, chiar el a spus-o de fapt “Daca vrei verde cauta-ma.”, excelent nu?Nu-mi vine sa cred ca trebuie sa-ti distrugi plamanii pentru a-ti salva sufletul.E schimb pe schimb.Asta mi-a cerut de cand ne-am cunoscut, fara sa-mi spuna dar mi-am dat seama si iubindu-l am acceptat.Du-te, pune-te bine cu dealerii, fa rost de finante care daca ma gandesc mai bine, as fi putut sa-mi iau tot TRF-ul din Zara, convinge-l ca e de calitate, abtine-te sa nu ii dai foc inainte, pentru ce?Pentru a fi langa EL.Mai nou, vreau sa iau Acid  cu el insa asta implica tripuri, tripurile implica sex [iubire, excitare si grija mare], sexul implica dragoste, dragostea implica apropiere maxima iar cand efectul de acid se termina, va implica o scuza folosindu-se de acest drog si se va departa de mine.. iar eu voi plange.
                       

                       Atunci cand eram cu el ma simteam ca intr-un film necomerical despre droguri si iubire, in care bineinteles la final sentimentele triumfau in fata drogurilor si toata lumea era fericita si sanatoasa.Dar ce film?Requiem for a dream, Sid and Nancy sau Candy, toate se termina tragic, pentru ca drogurile strica TOT, psihicul omoara sufletul si corpul, personajele sfarsesc 3 m sub pamant, pe patul de spital sau la dezintoxicare.Moralul filmelor reflecta faptul ca dependenta drogurilor este mai puternica decat cea fata de o persoana, da, dar nu este la fel de dureroasa.Oricum, tot Trainspotting este povestea mea si a lui.Rent-boy o fute si o lasa, dar ea il iubeste totusi.Fara tragedie, totul vazut dintr-un spectru haios.Genul de tip cu prieteni drogati dependenti si no-liferi si ea drogata ocazional care insa vrea sa ajunga ceva in viata.El o considera o simpla amica insa ea ii scrie cu speranta desarta ca el se va trezi la realitate si nu va mai fi dependent de o bila nenorocita de dava.Ca in situatia mea.Ha, e doar un film pe care l-am vazut cand nu stiam eu ca pe viitor voi cauta disperata garnitura cu care se mananca dorgurile si dragostea, insa imi reflecta povestea.Bineinteles ca Rent-boy continua si in “Porno” dependenta si asa se termina povestea.Probabil Irvin Welsh n-a mai scris inca o carte despre Rent-boy ca sa nu-mi distruga speranta de impacare cu L., insa a dat-o pe altele “Ecstasy” sau “Acid House”, gen alte usite prin care pot ajunge la EL.O sa ii scriu o scrisoare cu propunerea unui titlu de carte numit “Trainspotting de Balta Alba”.
                        De ziua lui i-am cumparat verde si I l-am pus intr-o foaie pe care am scris “..la fel cum si tu o iubesti pe EA..asa si eu” iar el a tras concluzia ca si eu iubesc verdele, nicidecum “n-a fost o declaratie de dragoste pe limba lui”, asta m-a intristat, dar i-a placut cadoul.Am fost o smechera, am tras cu armele lui.
                        

                         Imi doresc sa-si bata joc de mine, sa ma atate, sa ma scoata din sarite, insa nu o face.Mi-ar place sa vrea sa-mi arate ceva prin atitudinea asta.Uneori ma gandesc ca atunci cand i-am zis ca “Eu pot sa obtin totul prin vointa.” s-a gandit sa-mi arate ca nu e asa si sa ma lase singura.Ar fi bine sa fie doar orgoliul in joc si nu nepasarea.Si ce daca nu am demnitate si as accepta situatiile astea de cacat?Sunt doar egoista dar degeaba pentru ca realitatea e alta, iar pe tura de noapte numai sunt eu, ci florile.